The Chronicles

the 6th string

2011-01-23T16:05:00.000-08:00

Looking at your fingers touching,running, creating and then resting back...you glow.
There is no other sound but the one of your making, there is noone else, just you me and the guitar.
Has time expanded into a continuous story of never ending nights and days, a floating feeling of wondering and truth.
I wake up and fall asleep again to the same sounds, and mesmerize...for I have lost the sense of being completely.
Growing smoke into the high ceiling, covering the tracks, covering us...silence and touch of silk onto my lusty hands.shivering...craving...insanity declared.
For I don't care if they shut me our of society as long as there is you and me and the guitar!

king or jester

2010-08-22T12:48:00.000-07:00

I have never been at this crossroads before, it feels so new to me that my spinal cord is throwing me back.It may be that when you go down a path and found out that it may fit you , take it up immediately and embrace it as your own.What if you are just a burglar , a life stealer and a silly imitation of the king?What makes you king and not the jester?I have always thought that may over advertised spinal cord, my rules will act as the enabler, the lighthouse, but I guess life is not what you may think it is.The glimpse of the moment, the thrust, the lust for ravishing beauty, the seeking of mystery will get you down of your high horse, arrogant little lady and show you around.It will spin you in a carnival, make you walk a thousand miles in the maze like the 3 blind mice and let you get down when life feels like it.
What is this delightful pain I'm feeling, what do these eyes and arms crave for?
When you have lost one way can you just invent a new one, can you just say: this is me and I'm a king?
I really need to know where will this end up will I be forever the king or will I amuse the court for nickels and dims?

so this is how it feels..than so be it

2010-08-22T12:44:00.000-07:00

Life's golden

2010-06-02T14:21:00.000-07:00

She breathes slowly as she sleeps away the day, the worries , her frowns, her laughs, her inner troubles.Unaware, always unaware of what she causes around, about the mess, the hole ikn the chest the loneliness and all of their questions.Who is she, who is she, really?I'll tell you a little story about who the hazel haired girl is.She just one of those wonders, unblieveble, mistical creatures that walk the Earth, with the grace of a ballerina and acute senses of a liones.
You invite her to your party...she'll always arive late, barings her unforgiveble smile , messi hair and blouse lose of one shoulder.She'll laugh and say that something got in the way, scout on your cauch, jiggle at the othet guests and steal the moment.Do you think she knows?She really doesn't!
She does not care, she cares for you or so she thinks and news to your heart...so do you.
You forgive and forget and in five minutes all of those unmuttered words wisk away in the night.
Smokes when she shouln't , drinks vodka on hot days, when she should really drink water.Dances bearfoot in the rain , run across the beatch and chant rock songs.Dream about the future and forget about the past, than tells you all about it and laughs.
She runs , she frowns , wear white on rainy days and black on funerals to her soul.Dances in the street, under the streetlight...they just think she is crazy,pitty and regret that such beauty might be waisted on a spotless mind, a stolen and gone , empty houses.
There is nothing empty about her, not one drop, their just her inner mistery and there is you.Dare to trust her, dare to lose and you'l discover that only she wants to do is live life like it's golden!

Culori si primavara-n noi

2010-04-18T16:09:00.000-07:00

Doar colori si doar soare, asta este aluatul nostru.Suntem alcatuite din flori si zambete si cer si pamant si suntem unice.Suntem femei!

2010-04-18T15:59:00.000-07:00

I kinda love waking up in the morning to the sound of, guess what absolutely nothing.I love that I do not need to do things say thing to and for others, that is the only true moment when one can enjoy their own existence, when you are really away from others and their constant fighting for existence.
I guess that often happens in spring tine, when new ideas are born and plans come to form ...or when childish dreams are being webbed into perfect bubbles.
I guess there is nothing wrong with bubbles nor dreamers with no hope to get wiser...Do you, really?

Let's jump to labels, baby

2010-04-18T15:49:00.000-07:00

Love is pleasure and love is treason...whoever wrote that had the slightest idea of how to put a label on something you cannot even see.Like faith or your feet in dirty waters.
I am really one of those truly blessed to have felt it but never could identify it correctly...or have at lest the decency to explain to others.
I do not even , really I don't care if it happens again, yes no...because I cannot define it therefore I do not know if I am there or was...
For now let's play hide and seek, baby-shine....

2010-03-21T08:24:00.000-07:00

Viol violet al pupilei sale.
Dorinta sangeranda.
Pamant rascolit de pasi fierbinti.Pusi pe fuga.
Picioare albastre.
Albastru de Voronet pe picioarele sale
Nu poate, nu se poate ...oprii!
Fuge, ii e teama
E uman, din nou uman, se teme.
Ea?Pilon, neclintita
In aceeasi innecacioasa dorinta ..de mult!
Dura, diamantina, nesflefuita...asteptare.
El?O teama
Ea?Pierduta in lumi
De ce ard?
Ce vor?
Licariri de sete si nesat
In chihlimbarul ei.
Picaturi de ploaie rece si calda
Pe sira sa, pe arcuirea dura a coloanei
In causul genunchiului, ascunse.
Stop si pauza si cer.
Cersetori ai lumii lor, de hedonistica speranta.
Umane, desarte manifestari.
Uitati de lume si de timp
Pierduri in desfatare...sunt!

2010-02-22T13:08:00.001-08:00

These violent ends cause violent delights!

Cenusareasa pentru un copil de 11 ani

2009-11-27T11:55:00.000-08:00

Reflections of a skyline

2009-10-18T12:50:00.000-07:00

Sa poti vedea, sa poti simtii, sa poti...
La margine de cer, fiecare isi cerseste iubirea si si-o scrie, cum stie, cum poate.
Gandeste-te putin? What if?

The right time

2009-10-18T07:26:00.000-07:00

Everything is timing...

2009-10-11T04:14:00.000-07:00

I am steping hard to keep the pace!

Something about me

2009-10-11T04:03:00.000-07:00

There is something about me, some inner mystery,the secret I'm hiding,what my eyes and hands could tell and the glances of everybody else...
There is a big difference between what they think they know, and what really resides inside,you''ll tell me one day " I've grown tired too!"
I know what I am and cannot change, would no change the parts of me that may scare, may cause this stir, may alienate,I do not want to be accepted for who I am , I just want to run wild for a while.
I do not want to change the course of the wind in my hair, the strength of my grip, the pase of my walk, I want to let it be out there in the open, just like all the storm and clouds above my heart...let there be lightning!

Falling down right into place

2009-10-11T02:34:00.000-07:00

I am no longer sorry for all the things I’ve done for now I know it was not all in vain. I am just mad at wanting, mad at this unclear line of sight, mad at the rainbow, for not coming out, at me, at you…

No I am mad at time for you have no fault, nobody should be blamed for being who they really are, for living up to their full potential and just being willing to forget who they are and settle for today and right now.

I thought that running meant arriving in one spot; I thought it would mean something, but I was on a trip in my own mind. Running with scissors. It cuts, deep and when you wake up from the pain you realize that you have been the masochist all along. Desperately, trying to hang on to every glimpse, to every silly try, every muttered word, dear girl you’ve been tricked by life.

The day you have most been waiting for will never come because as we know it by now: “the easiest way to lose something is to want it too badly”

Petty little things about me…I am done being who I was; I am done trying to be Braveheart and heal what cannot be healed and hide all this inside. Done hiding, done playing the game, I am tired of all your tricks and lost the desire to be lost, in your infinite madness.

I could have, I should have, but life is really what you make of it and will not feed on “ could have, would have, should have”, it will feed on your actions and real soul playing. This time I am not willing to bet mine!

Boa sorte, dear friend!

The start of simple touch

2009-09-07T12:48:00.000-07:00

Mind is a razor blade...to call for hands of above, to lean on
You knew the hand of the devil and kept us away
The start of simple touch

Asa incepe totul, cu doua maini, doua maini ce se cauta, s-au cautat de mult, le era dor...si stiu ca locul degetelor mele este intre ale tale.Stiu ca pielea mea isi ispaseste sentita pamanteasca atunci cand se atinge de a ta.
Conectare la un nivel senzorial, cuvinte lipsa, randuri ce alearga, nu e confuzie,iti aud gandurile, astept sa faci pasul, lasa teama si sari...o sa fie bine.
Lumina verde, licarire aprinsa, valvataie, arde...doi ochi ce cresc, asteapta,noapte si cald...multi oameni in vertij, doar eu si tu...doar noi.Incepi sa pricepi, sau ai stiut mereu asa cum mana mea iti cunoaste suvitele rebele, zambetul in colt de gura.
"Vreau..." spune vocea lui, stiam deja...am auzit o soapta sangerie, am asculat o licarire si am zarit tresarirea din antebrat.
Lasa seara sa pluteasca...shhhh, nu mai vorbi, nu mai sunt cuvinte, ti-am mai spus, asculta gandurile .Ce tare se aud de aici!

Prima pagina de saga

2009-08-30T11:58:00.000-07:00

Despre vara lui 2009 o sa mai scriem cateva romane, despre serile in care a plouat si noi am ignorat-o in toata uratenia ei, pe batrana vreme.Despre caini "fiorosi" si jocuri de tenis " a la pokemon", cum bine ar spune el...specialitatea casei.
Despre cei 7 ,care insemna un intreg univers, din care nu as alege niciodata sa ies ci doar sa ma pierd, am putea scrie o saga, pe care am sa o incep timid , cu acest post. A fost prima piatra de temelie pentru "noi", acum chiar suntem un noi, complet, deloc exclusivist, caci suntem deschisi spre nou , spre diversitate si spre orice ( da , da "orice" cuvant de ordine, as usual) ar insemna vitalitate.
Plutea un sentiment de limonada intr-o zi cu 30 de grade , miros de vama si de nisip, de dimineti perfecte, in care telefonul suna la 7 dimineata, si stii ce va urma.
Este drumul pe care l-am parcurs de atatea ori impreuna, este zambetul intiparit pe fetele noastre atunci cand ne aducem aminte de povestile ce ne-au marcat, ce ne-au creat si ne-au adus aici.
Sunt jocuri de fazan, care ar induce isterie in cadrul Academiei romane si ipoduri "vesele", sunt lacrimi si sunt imbratisari carora nimeni nu ar avea cum sa le anuleze efectul si multa multa muzica.
Aseara, am descoperit melodia lui ( fine it was you my friend who did!)..The Sarlatans...what a summer this was...si da mi-e dor...mi-e dor din nou de noi si mai sunt doar cateva zile, pana cand vom fi din nou completi.
Sunt zile intregi , in care timpul se opreste, cand uitam de tot ceea ce in mod normal ne framanta si ne alunga somnul, sunt zile in care doar "lenievim" alaturi, vorbind doar strictul necesar. Lucrurile importante se petrec prin gesturi, nu conta niciodata sa vezi adevarata profunzime a unei legaturi prin analiza cuvintelor, nu o vei gasi si nu o vei intelege.
Am invatat sa ne ascultam tacerile, sa vindecam doar din atingere, sa visam, sa iubim, sa ne intorcem mereu inapoi la ceea ce este cu adevarat important.
Este vara in care am crescut, ramanand totusi copil, vara in care am descoperit cine sunt si unde vreau sa fiu...mi-e bine.
Acum am puterea sa ma desprind, am puterea sa sar...sunt acolo sa ma prinda, temerile au disparut, stiu ca vor reveni, dar astept acest moment intr-o imbratisare calda.
"Nu mi-e frica de bau bau", veti rade, da, insa am inventat o noua semnificatie bau bau -ulii clasic, caci unii dintre noi au o imaginatie zburdalnica.
Astept cu sufletul la gura sa scriem urmatoarea fila de saga...just us!

Jocul irelevantei

2009-08-18T02:16:00.000-07:00

Nu stiu daca va mai aduceti aminte cum ne jucam atunci cand eram mici, la fiecare aniversare.Era un joc copilaresc cu scaune…sunt convinsa ca toti l-am jucat candva.Atunci cand cresti, este in continuare un joc de actualitate, doar ca datale problemei se modifica si miza este mult mai mare.
Alergam innebuniti in cercul deja impus incercand sa ocupam un scaun, dar de fiecare data cel pe care vrei sa te aseazi a fost ocupat inainte, de altcineva.Fie ca e vorba de un job sau de o relatie, la un moment dat te trezesti ca fiind singurul care nu a apucat un scaun.Si alergi din nou, te uiti dupa un loc liber, incerci sa manipulezi jucatorii déjà cunoscuti, dar observi ca nu mai merge.
Pur si simplu s-au schimbat regulile jocului, in absenta ta, si nu mai stii cum sa te integrezi, cum sa pornesti din nou de la capat.De cele mai multe ori te asezi pe un scaun doar ca sa poposesti o runda, caci stii ca nu ai castigat jocul si ca vei fi in continuare singurul care nu stie incotro sa merga.Este un sentiment intre trist si nevinovat, intre dezamagire si speranta, undeva la mijloc –gri.
Si acest timp perpetuu, continuu, care nu iarta si care te lasa sa devii la un moment dat irelevenat…de asta imi e cel mai teama.Teama de ireleventa…suna interesant cred !

This is my life lately...

2009-08-17T04:31:00.000-07:00

I guess I need to enjoy the irony of life somehow, because she is a bitch and then you..die!

necunoscuta in ghiarele temerilor

2009-08-17T00:43:00.000-07:00

Putina paranoia combinata acut cu un tremurat neobisnuit de maini..e clar going outta my mind.Motive? As putea sa am n motive post traume existentiale, ce s-au peridat in numar destul de mare in viata mea de ultima ora.
Dar nu este ceva palpabila, panica , teama de necunoscut , de ceea ce ar putea el sa insemna sau doar o presimtire sumbra a si mai multe evenimente, care o data ce au trecut lasa un gust amar de medicament, inghitit fara voie, pe stomacul gol.Este un vid, un tremur continuu, o ameteala, alergare fara sens, cautare.Intind mana lenes, incercad sa o fac sa “taca”, dar ea refuza, se agita si mai tare, batai aritmice..
Imi flutur genele, incerc cu disperarea unui muribund sa ma agat de ceea ce cunosc, ascult muzica, precum un copil ce se straduieste sa recunoasca lumea din jurul sau, dar descopera ca nimic nu semana, nu aduce cu ceea ce i s-a spus de acasa ca trebuie sa fie.Mi-e teama, panica nebuna, completa, ma ridic, as vrea sa fumez, as vrea sa acopar cu mainle vidul si nu mai pot sa-l cuprind.
Astept un raspuns si nu mai vine, incerc sa te inteleg si nu mai pot, ma las pe spate si sar…dar nu e nimeni acolo sa ma prinda.

a nice cheer

2009-08-13T00:50:00.000-07:00

A todos princesinhas du mundo, we wish you : boa sorte!

PS: That is all left to say, when nothing else can be done, changed and when all energy has gone down the drain. May you all be happy in your little castles with the high towers and hopefully the frogs you all kiss now will turn into the prince...but we have left the building:).
And yes this is a post that only the few understand, but to us it is all we have learned!

Stilness of heart

2009-07-23T03:21:00.000-07:00

I'm out here on the street

There's no one left to meet

The things that were so sweet

No longer move my feet…

All that I want is

Stillness of heart

So I can start

To find my way

Out of the dark

And into your heart
Still I feel this heat, I am feeling incomplete….

PS: There is no trying to break out the darkness because as I’ve said before I am the coward and when things get tough I bale. I don’t want to bale now and you should know that, but I did not even begin to tell this story, a new story. As all new stories this one starts off as being too complicated, hard to reach and almost impossible for me to comprehend...but when you hold me like that...the world just stops...I wonder about so many things...but you I feel!

dorinta...

2009-07-07T07:00:00.000-07:00

Vreau sa ma pierd in rasetele voastre si sa ma bucur de fiecare clipa.
Vreau sa fiu murdara de nisip si sa imi aud papucii scrasnind sub talpi
Vreau sa dansez in umbra noptii sis a simt ca am gasit ceaa ce cauta, ca este aici farama de libertate dupa care tanjesc de atata timp.
Vreau sa-l privesc in ochi si sa nu trebuiasca sa-i explic in cuvinte ce vreau, sa urmarim suprinsi cum soarele rasare din nou deasupra Stuf-ului, sa ne aseazam pe plaja si sa purtam discutii imaginare despre teama si lume.
Vreau sa fiu cu voi, sa aud si ultimul cuvant, sa absorb orice informatie, sa radem de propriile gafe si sa pregatim planuri de cucerire inteligenta a lumii.
Si ca sa nu mai spun ca vreau sa simt miros de mare , de Soni si sa privesc milioane de cercei impanziti si asteptandu-ma.
Mai e putin si tot tanjesc…

Dupa reflectii si concluziile

2009-06-17T00:41:00.000-07:00

Dupa cateva zile au venit si concluziile,m-am gandit la ele asa cum as vrea sa te astern aici, apoi mi-am dat seama ca trebuie sa le imbrac in vesminte vesele de vara si de sarbatoare.

Am aflat , fara sa vreau si fara sa ma straduiesc ca " you are really not who I thought you were" si mai ales " you have no clue over who I am". Mai mult decat atat imi place, ma bucur ca pot sa rad alaturi de oamenii superficiali, ca nu au nici cea mai vaga idee cine sunt eu, dar simt si cred si exista alaturi de mine, convinsi ca eu sunt imaginea efemera pe care au au ei asupra situatiei.And this is really funny de vazut, de urmarit, cum se urzesc planurile si se tes panzele in mintea unui om , care nu mai are nimic de pierdut, caci a pierdut totul, a pierdut si ultima licarire, a pierdut iubirea si poate si-a rapit singur dreptul la fericire.In mod normal as plange pentru un astfel de om, as vrea sa spun "cuvinte dulci" si vorbe de amor, dar nu pot.Ma vad legata, tintuita cu un zambet de hiena...nu mai pot sa rezonez si nu mai pot simti pentru altii, nici macar compasiune, nimic.Imi pare rau...dar "IATA" nu este un cuvant revelator ci o biata interjectie, ce nu poate trezi sentimente profunde nimanui, nu este un strigat , iar tu my dear ai nevoie de un strigat, caci acolo unde esti, nobody can help.

Am mai realizat ca mi-e dor de lucrurile complicate, mi-e dor de tot ceea ce este nebunesc, imposibil, ascuns, greu de atins si greu de tinut in loc.Mi-e dor de durerea autoimpusa, mi-e dor de noptile in care nu dormi doar pentru ca simti prea multe, mi-e dor de covorul roz ce atatea secrete a cunoscut, de ursul meu si de o stare...

Sunt copil pana in maduva oaselor, ascuns bine intr-un ambalaj placut, feminin. Am crezut ca vreau sa-l tin ascuns, dar nu.E vara si e timpul pentru joaca, nimic nu poate fi luat in serios , iar dramele ce se desfasoara in jurul meu si itele tesute nu sunt decat niste "scuze patetice".Sunt scuzele oamenilor superficiali , ale oamenilor comuni, sunt modalitatile atat de banele prin care incerca sa-si contureze cu disperare un dram de fericire. Si ma opresc si spun " hey baby it is not here". Oricat de mult ai fuma, oricat ai bea si oricat ai minti, singura persoana pe care nu o poti pacali sau insela este copilul, cel cu care ramai singur seara, cel care iti sopteste in ureche suav " nu sunt fericit".Ii auzi vocea si incerci sa o ignori, incerci sa pari mai mult, sa pari mai dur, sa te ascunzi sub falsa masca a maturitatii, cand de fapt nu vrei decat sa-i hranesti nevoile si tot ceea ce faci este pentru a mai auzi inca o data rasetul acela, pentru a simti tresarirerea, disperarea sau pentru a mai asculta macar o clipa " armonia sunetelor fericirii".

Ne-ar placea tuturor sa o putem face, dar preferam sa fim ipocriti si sa ne ascundem...ei bine eu nu!Eu stiu despre mine ca am fost fericita si ieri si sunt fercita si astazi, pentru ca am tot ceea ce imi trebuie sa o fac.

Insa tu...tu nu mai ai, as vrea sa ma doara, as vrea sa spun ca-mi pasa...dar "IATA" ca nu !!!Astea sunt regulile jocului si astea au fost intotdeuna, un copil care s-a jucat, un adult ramas cu acelasi gust amar pe care il inghite de atata timp , I' m so...not sorry I could...laugh!

The words you'll never hear

2009-06-01T00:05:00.000-07:00

I have reached that point I thought I'd never have to, or would be less painful, I would be stronger. I am not! I couldn't sleep with all the eyes hunting me, along the night, I couldn't move, and there was nobody there to hold me anymore. One bed filled with 2 strangers, sleeping on their own, 2 people who have nothing else to share any longer, but the ghosts of past times happiness. And even those ghosts are a lonely, solitary dream of a child who really thought that her love was enough to conquer the world. He was there too, the little boy that could, the one who never loved her...now I wish he did, for 5 minutes, maybe just for those minutes, when time stops and all of our "shit" goes away.I wondered for days how it feels to lose for good, to become past tense, and be lost, your name remaining just like a fading scar on a tree, your laugh an illusion, all your feeling, lost in the blizzard. I felt like minutes passing on like days, all the things that I have done, people I've touched, had gone far away, the starlight went to other shores.Try as I might all I did is to inflict a moment of pure unhappiness, a memory of what was bad and selfish love , the love of a little child who does not come to comprehend that the world is not their playground, the sand and the plastic toys all scrambled, tears and silence. I cried out for help, but my voice was cut, my lungs could not find air maybe that is the way you feel when you drown.I want to be the creature, numb and still, I long for that, I pray that this never happens again.The second layer of skin was peeling off, its last powers, crawling for my body, me desperate to claim it back, but the sword of truth was calling me a liar. I lie to myself by trying to keep what is not mine to keep, what I have kept for so long, at all costs, ignoring the truth and going forward...always forward.I gave it some much time of mine, I thought it over, but never have I ever came across this, never have a imagined it to be so, you looking composed and cold. The nightmares have just begun, and you will not be there to stop them, there will not be a second time, no chance to feel again, no way to keep your touch and hold your hand in mine, knowing that all will go away, eventually.I have no words, but I am sorry, I am sorry for having been such a difficult person, for not understanding sooner, I am sorry for what I feel now and I am sorry you had to listen to me wining like a child.I will miss you forever but you will be just fine, "little child of mine".

Not that girl

2009-05-26T13:39:00.000-07:00

I am not the girl that your mum would like for you, or dreamed about for that matter, no mamma's little boy should fall into my hands, because I will not be held responsible.
I drink and smoke, and smoke some more...a sweet cigar or something of same sort, at liest I know the gesture, that helps, right?!
I get drunk on red whine while wearing white, I tell bad jokes and I am not a feminist, I sometimes judge books by their cover and don't even bother reading them.I smile with ingratitude when paid a compliment, I spill things and don't cry about it.
I am weak and a coward, I bale on people who in my opinion don't always deserve it or have it coming and I disappear without ever calling again.
I am not an angel but the devil either, not a femme fatale and never pretend to be or wish, not a prayer but not the worst sinner either ( thought I do have my fare share).
I may be the one you mum warned you about, and I was not always this, i was good and kind and considerate, but it didn't work out.
So one day I threw the diary into the back corner of my room, painted the walls green,changed my hair and became this monster.
Come on people, free sale,comes cheep, cause nobody likes cowards or people who drink and smoke and smoke some more.

Mean girl says it all

2009-05-26T07:48:00.000-07:00

Astazi simt nevoie de a fi rea, sau realista, de a ma conecta la realitate cu o intensitate maxima, de a vedea dincolo de povestile cu zane.Another one bites the dust, well not me , not now, as spune never dar si asta este o utopie si atunci ma rezum la acum si aici.

Astazi am inteles cateva adevaruri universale masculine, de fapt le tot inteleg de ceva timp, dar nu le-am externalizat. Ca sa recapitulam e foarte simplu:

iubita ideala entru un barbat mediu sau putin peste medie ca inteligenta emotionala si IQ este cum nu se poate mai simpla: blonda de cele mai multe ori, se poate si bruneta etc, dar mai rar, culoare ochilor neimportanta/irelevanta.Este de statura medie, niciodata foarte inalta sau scunda, corpul este bine proportionat dar nimic nu iese din afara tiparelor sau mai degraba e simplu, no particular signs.E lesne de inteles, ea este average la toate, probil Limbi straine, Litere sau oricum o facultate de tip umanist, la Spiru Haret sau nu. Cred ca irosesc cuvinte, este femeia care lucreaza la un call center sau a lucrat timp indelungat si abia a resuit sa se mute la un birou unde executa un job mediu.Totul este mediu la ea si simplu.Viseaza, dar nu departe, simte dar totul e comun, asa cum am fost invatati ca trebuie sa fie, asa cum scrie la carte. Cred ca este inutil sa spun ca majoritatea barbatilor pe care i-am cuboscut vreodata au visat sau au o iubita ce se incadreaza perfect acestui profil

Barbatii nu-si doresc o Kaaatie girl, pentru ca nu vor sa complice si sa exacerbeze niste sentimente, nu vor sa atinga paroxismul si nu vor macar sa-si imagineze unde este absolutul sau de unde vin convingerile radicale. Nu vor sa le fie atrasa atentia cand isi schimba opinia precum o trestie in bataia cuvantului si cu atat mai putin vor sa auda dubiosul si insuportabilul cuvant "influentabil". Cu atat mai putin ca eticheta la adresa lor.

Cu cat sunt mai draguti fizic cu atat tind sa devina superficiali, da nu trebuie sa se chinuie, because they never had to.Femeile sunt atat de multe incat un barbat frumos isi permite sa fie mediocru in toate celelate, se accepta din oficiu (vezi blonda de mai sus).

Atunci cand cresc au pretentia la o femeie puternica, nu vor un fir atasat de ei precum o ata ce atarna de gatul unui condamnat.Vor sa stie ca existi in afara lor si ca poti trai perfect si fara ei, alegi sa nu o faci!in limitele normalului si mai ales nu toti, multi vor fi foarte fericiti alaturi de minunata femeie de la primul punct.

Cam asa ar suna un ghid foarte simplu , unde am incadrat majoritatea lucrurilor pe care le-am concluzionat in ultimul an.Si stii ce , nici tu nu faci o exceptie, sunt eu cea care a ales sa vada mai multe, but really Hubble you are just like the rest of them , and most of all even worst!

I wish I could say that your girl is lovely but that is too much, your girl will be average and there is nothing you can do to change that!

The blue closed book of you

2009-05-21T13:15:00.000-07:00

Imi place in continuare ca esti salbatic, pur si simplu cazut din luna, uitat de atingere, prins in mrejele vietii, as spune ca esti...comun, dar e o jignire si atunci nu stiu ce sa spun.
Ma mira toate ale tale mecanisme, uratenia exterioara, aparentele, tacerile, ciudatenia, toate-s noi si vechi-s toate. Am pritocit cat am putut, m-am ascuns, am privit, dar nu, carte inchisa , coperta bleumarin cu dungi, nimic nu spune, nimic nu tradeaza.Poate frustrarea cititorului, care se chinuie sa desfaca lipiciul cleios de deasupra, sa citeasca macar prima pagina si nu reuseste decat sa asculte ceea ce spun criticii, sau din ceea ce a mai auzit..pe "maidan".
Problema cu oamenii care nu vorbesc, in viata mea deja mult prea articulata, este ca devin un mister, nu intodeuna placut si cum nu faci o exceptie am sa ma straduiesc mai tare, pana cand spui "STOP JOC".As vrea sa ai macar curajul asta si sa nu te mai ascunzi, ma plictiseste jocul asta copilaresc , pentru ca vreau mai mult de la mine si atunci let's raise the stakes, shall we?!
Sa spuna toti ce-or spune, am pornit uraganul si nu-l mai opresc, here me out freak cause I'm comin!!

Summer kind of wonderfull

2009-05-15T06:08:00.001-07:00

Daca m-ai fi intrebat mai demult as fi spus, ca nu mai stiu, ca am uitat cum este sa fii fericit, fara sa poti spune de ce. In general oamenii tin sa atribuie automat fericirea in viata cuiva asocind-o cu un job sau cu o persoana noua, veche, cu implinirea pe un anumte plan. Guess what? In cazul meu nimic nu s-a modificat, dar a avut loc o trasformare automata, venita din soare, zambete, viata, totul in general si nimic particular.Un numar de elemente care m-a facut sa arunc pe ferestra acel sambure, ce ma bantuie, in noptile in care tiogarile par infinite la fel ca si aburii absolutieni, cand ai senzatia ca lucrurile nu se sfarsesc, sau cel putin nu in bine si cand eviti sa te vezi pe tine de teama ca o sa te doara atata de tare, incat nu vei vrea sa te recunosti.

Dar cumulul exista, privirea e inca acolo, momentul in care ti-ai dorit mai mult, in care ti-ai dat seama ca simti si vibrezi si existi acum si aici.Nu mai caut cheia universala a fericirii, doar pe cea particulara, a mea si a simtirilor mele, pe care se pare ca numai eu o pot controla.

Nu caut raspunsuri la intrebarile care ma batuie, ci le las sa domnesca , e un " sprit de vara", de data asta in timpul verii, este pritenie ( o daaa si maine vii, am visat la asta , you know!!!), implinirea ca i-ai gasit pe cei pe care ii vrei langa tine si ca stii care este rolul fiecaruia in viata ta, ca stii unde te duci.

Mai tare decat toate imi place acesta lene metafizica, lenea adanca care refuza sa gandesca, refuza sa faca orice altceva in afara de a fi in perfecta comoditate, de a se adula si perpetua.Atat, e lenea de vara, si am intrat cu trup si suflet in mrejele ei.

Ca sa fiu cat mai concisa e simplu: just chillin , si stiti ce it feels like magic!

PS: Cred ca niciodata nu mi s-a parut mai aprope de mine postul asta (Bff u know) :"Take chances, make mistakes, if it's something you'll regret in the morning...sleep late!

Si exact asta am sa fac.Am zis!

Febrile maini

2009-05-11T04:58:00.000-07:00

Imi era dor, de maini febrile, de incercari copilaresti de a masca, nemascabilul, de a rani ca sa poti sa spui in chip cat mai dulce " imi pare rau, o sa pup sa treaca"

"Dar nu m-ai lovit pe mana..." asa e nu am facut asta, dar acum asa vreau sa ma manifest, acum vreau sa vindec mana, poate mai tarziu o sa vrea mai mult.Acum imi era dor de asta.

Uneori pur si simplu se intampla, ceea ce nu credeai ca mai poate, sau nu credeai ca mai ai gena respectiva, alteori e doar vara si vara peste tot.

Imi place sa se lase noaptea, sa privesc limbile ascutite ale focului, sa simt privirile atintite, placute, imbietoare, pritenie, pana la capat...suntem aici, imi place asta.

Apoi este frematarea mainilor,totul se leaga, devine un joc, unul fara reguli, liber, suntem doi copii si nu mai este atat de urata joaca de-a "printesa".Vrei sa cuprinzi intunericul, cu mainile, sa respiri parfumul, poate al ierbii, sau poate ca nu, altul...Da cel din urma este cel pe care il vrem amandoi...

Da mi-a fost dor de vara, mi-a fost dor sa ma simt asa, de fapt sa simt, s-a dezmortit natura si o data cu ea eu...will be back to our old ways...

Dar zambeste...imi place cand o faci!

The end of past times hapiness

2009-05-09T10:12:00.000-07:00

As the end is rowing near, I really cannot tell dream from reality.I can feel the constant need to cry. Cry for all of it, never stop, feel it in. I thought that feeling numb was better and that feeling is what I was missing, but guess again, it isn't. No way, not this way, I thought I never had to do this. I've put all my hopes up that maybe if something is right it will be again. At this point it cannot be mended, not anymore and this is cutting the air from my lungs, it's crushing me like a bug.
I cannot so much as get a glimpse of that strong independent woman, the one who is a champion at work, the one whom they all think of as being so many great things, I cannot.
I've lost myself again and there is only one remedy, the only one I cannot go to any longer, the one that hurts me more than anything else, in all other ways but the heart.
I am drowning in this endless sea of obsession, thinking that this cannot be it, it must feel different, the real ending, you must be able to talk about it. Really, my conscience asked?
How do you ask about affairs of the heart? You just go there and state the obvious, looking stupid and putting yourself up for disappointment?!
You cannot do anything else, really, but feel it in, let it carve it;s ugly wound that will never heal, always knowing that maybe , just maybe, it was always She, my dearest, my friend who was right.
Maybe knowing this the wound will heal for the better, the medicine will work and hapiness will be on it;s way, until than, she is still right I am doomed.And doomed I shall be for the rest of this endless, but not meaningless ending.
I miss you like I have never , ever in this time, before!

Be yourself

2009-05-05T01:13:00.000-07:00

Do not roll your eyes like what I'm saying is unknown to you, don't try to be cool, because I can always see past that.Now the only thing left is to be yourself and smile, like you have not ever before.This is what I need to see...sunshine.Start purshing your lips like, "hey you little oversensitive girl" give me a kiss.That does not help, but an image always will, try it, at this point nothing can hurt, it's spring and fresh!

Teddy bears that humans own

2009-04-27T05:25:00.000-07:00

I figured out this much: teddy bears should never be free.They need much care and attention just like children, but most important, they know all your darkest secrets.Imagine them runnin arpound talkin about things, you, the owner have done, all you ex boyfriends, things you could not even tell your girlfrinds.

I'm sorry Furball, but you just can't!

Numb encore

2009-04-27T03:21:00.000-07:00

Ti s-a intamplat vreodata sa nu mai poti simti?Nimic, chiar nimic afara de pura indiferenta fata de tot , de toti, chiar si de cei dragi.Sa faci totul mecanic , ca si cand asta ar trebui sa faci si orice reteta ai incerca, pentru a redeveni uman, tot nu iese.
Mie nu imi mai iese, nu mai pot si nu simt, ceea ca ma sperie mai tare decat daca as simti prea mult si covarsitor.Mi s-a intamplat si asta si a fost precum un accident de trafic sentimental, care m-a lasat usor schilodita, insa am trait si am fost multumita cu asta.Dupa un timp m-am trezit din paralizie si am inceput incet cu amintiri frumoase, nisip si Vama, cuvinte, viata, dimineti pierdute, in timp ce te uiti la Salvatore cum doarme ( singurul moment cand as vrea sa ma uit la el, anyway, in rest ramanem dusmani de moarte, so girls don't get the hopes up).
Dar, acum toate acestea au disparut, nu mai simt nici ploaie, nici frig, nici rasete, si as vrea ca mastile sa cada si sa pot din nou sa fiu nebuna:).
Nici toti aburii Absolut nu au efect, e la fel, identic, azi cu ieri si cu maine.Mai grav este ca nu duc lipsa de planuri, insa nu regasesc entuziasmul , nimic nu se intampla, pe dinauntru aceeasi liniste.
Mecanica pura,pot face orice in acesta forma si mi-e frica ca acest robotel sa nu puna stapanire si sa nu ajung " sa mimez fericirea".Pasiunea nu se poate mima si nici nu se poate gasi, random, ceea ce ma lasa din nou in acelasi numb state, nothing comes, all goes.
Totusi nu ma las si incerc sa fac tot ce faceam inainte, insa nu finctioneaza deloc, nu trezeste sentimentul, dorinta, pasiunea de nestavilit, tumult, durere, cadere libera, furie necontrolata.Toata..sentimente total straine, probabil li se intampla altora, mie...nu.
A trecut o saptamana si eu tot numb!F..k!

Sfarsit aiurea

2009-04-21T04:45:00.000-07:00

-Crezi ca exista sfarsit?...am intrebat inocenta.

-Normal ca exista, esti nebuna, exista pentru orice un inceput si un sfarsit, la fel cum exista viata si moarte.E foarte simplu, dar de ce imi pui intrebari atat de "usuratice"?

-Nu stiu, ma gandesc doar ca...daca exista un sfarsit pentru ceva, exista si un moment in care el ti se face cunoscut, cand el te apasa, il simti, il cunosti, te doare, e mai vizibil pentru tine decat pentru toti ceilalti.Si atunci, numai atunci se face si ea vizibila..gaura..din adancul pieptului.

-Nu m-am gandit la asta, probabil ca simti, daca te straduiesti destul de mult, nu-mi dau seama.

-Eu da si ma apasa acum, mai tare decat oricand, crezi ca insemna si libertate sau inceput?

-Nu ma intreba, descopera, exploreaza si ai sa vezi, mi-a raspuns din nou.

Miroase a sfarsit si a durere, a liliac ,dar si a ofilire lenta, astept si nu mai vine, plec si nu ma mai pot intoarce, aiurea rau.

Angry people make beauty look ugly

2009-04-20T07:05:00.000-07:00

In a world full of angry people, how do you keep your dreams?How can you see all the beauty inside , all the beauty that is around you, when even those who should be up most kind to you,to say the lest, hurt you...
There are no words, I really need Oxygen, need to see that above all this ugliness of soul, there is also sunshine and happiness, I still can't believe it.
I am a little girl with a dream, I have always been, and I have to force myself to see apart from this, to see away, to be able to keep the smile on my face. But really, what the F have you done?

PS: Toate dreturile de copywhright pentru poza se atribuie catre my BFF.

Freud femeile si merele de aur

2009-04-19T12:44:00.000-07:00

“Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului.
Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem
sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos,
care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat.
Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand,
de fapt, sunt extraordinare.
Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient
de curajos sa urce pana in varful pomului.” Sigmund Freud

In lumina celor de mai sus, nu-mi ramane nimic de spus mai mult decat ca ...a avut inca o data completa dreptate. Si nu, nu este afirmatia sa, inca o scuza a femeilor putin " frustrate", ca sa folosesc un termen misogin, ci este o afirmatie facuta de un barbat si psiholog pe deasupra... so my honeys, what's it gonna be?
Am mancat mult de Paste, e mult de urcat si sunt mere destule, prea coapte, foarte comune, dar sunt pe jos, hai ca le luam pe astea.
Don't you always...

10 minute!

2009-04-17T09:28:00.000-07:00

Tot eu si mereu eu...si daca inca nu te-ai plictist de mine...honey ai ocazia sa o faci, de fapt you all do. Ma gasiti in noua casa in care m-am mutat :http://www.cele10minute.ro/

Common people wishes

2009-04-17T01:38:00.000-07:00

"I want to live like common people,I want to do whatever common people do,I want to sleep with common people,I want to sleep with common people,like you."

But she didn't...because she just can't and she'll just never be one of them...Laugh all you like but "Arrogance is bliss"!

Upside- down Duminica!

2009-04-13T13:15:00.000-07:00

Inca nu am gasit cuvantul care sa caracterizeze stilul dar cred ca am gasit o poza, care sa spuna mult despre ceea ce a simtit in acea Duminica, in care era frig, neobinuit de frig, insa inauntru era cald si era si..."amorasul".Nu cred ca am evaluat corect but being a personal stalker is not in style, deci urmeaza sa se determine altfel outcome-ul situatiunii...
Asa ca, Drage Prietene, I ment it...it really was fascination...cam multe trairi pentru o seara linistita si cam multe intamplari, probabil ca trebuia sa se opreasca timpul la una , dar au curs cumva in mod neasteptat. S si mesajul buclucas,the tale of Saturday Night Live si alte intamplari neasteptate ,neobinute...In mod clar nu ne uitam unde trebuia, intrucat , cu riscul de a ma repeta, ne uitam in stanga si in drepta dar deloc in fata si surpiza serii...din fata veneau masinile!
Cam multe semne, si problema e ca nu stim inca ce anunta...dar tune in, we will come back with more!
In orice caz expresia si scena vor ramane in istorie...practic a iesit si ceva bun "Ohh...sure..I'll say NO".Daca se adevereste am schimbat macazul...sau NU!
De ras vom rade la fel de mult...dupa ziua aceea...ne-am cam pierdut antrenamentul...la oina sentimentala.

The former past glory of a Monday

2009-04-13T11:40:00.000-07:00

O zi nimicita!
O zi in care toate convingerile mele, much too strong for such a little person ( yup I'm kinda shorty, but damn proud), s-au zguduit putin si m-au facut sa simt ca este 13.Si nu Vineri 13 ci Lunea in care am resuit sa alienez doua fiinte dragi.Nu stiu cum reusesc but I can si asta nu e bine deloc.
As spune ca ma simt bine, dar ma simt sleita, ca si cand as fi alergat toata ziua sa prind din urma, propriile vise si pe ei o data cu ele.M-am simtit atacata undeva la origine, la strongest and corest cum ar veni.Si nu am putut sa ripostez pentru ca guess what...sunt a little too crazy these days si in mod sigur nu la modul cel mai fun al cuvantului.Trebuie gasita o metoda de resuscitare rapida.
10 minute it's all I need..

shoes and love

2009-04-13T11:33:00.000-07:00

Dear Miss Carrie,

The other shoe did not drop...but I did try them on...ohhh boy did I....so guilty as charged!

Haute couture meet inteligence

2009-03-29T07:32:00.000-07:00

Plimbandu-ma prin marea de oameni adunata, in luminile difuze, o lume colorata, plina de autentic dar si de kitsch,m-am lasat purtata de val.
M-am lasat sa ma regasesc, sa admir sa traiesc, sa simt ca exist si ca parfumurile acestea fine imi invaluie fiinta si dau nastere unor sentimente mai vechi, ceva definitoriu.
Mi-am dat seama cine sunt si ce vreau sa admir , ce vrea sa las in urma si cine sper sa fiu intr-o zi.
Dar am descperit ca dincolo de mirajul unei sclipiri se ascunde si inteligenta.Pe langa marea de oameni venita sa cumpere la pret redus putin haoute couture, se aflau si acele fiinte rare, ce inca promoveaza imaginea unei femei adevarate.
Am intalnit o femeie superba, cu ochii mari, cu buzele pictate, invelita in cel mai frumos ambalaj, iar sub el licarirea cunosterii.O femeie high fashion, cu stil , care... supriza, este programator.
Acestea sunt femeile pe care vrem sa le admiram, pe care vrem sa le promovam si cu care ne putem mandri ca ne sunt fiice , prietene, iubite, nu kitch-ul si nu common little pink pricess ce cutreiera rafturile de la Zara.Acestea sunt femeile minunate, cu o poveste, cele care au o meserie , care doresc sa faca ceva si care nu au uitat si nu vor uita sa fie elegenate, fine, sa se schimbe mereu precum un cameleon si sa revina in forta. Aceste femei pe care nu le defineste puterea finaciara a unui barbat in umbra caruia sa se ascunda, sau sa traiasca supuse precum in Evul Mediu.
Ele sunt cele care cauta sa infrumuseteze fiecare clipa a celor din jur, prin simpla lor prezenta, cele care au o poveste demna de ascultat si de trasmis. Ele care viseaza , apoi isi pun visele in aplicare si devin pe zi ce trece mai puternice.
Astfel de femei sunt cele care ma inconjoara, si fara nici o urma de snobism spun asta, nu eu le-am ales pe ele sa-mi fie prietene ci ele s-au apropiat candva de mine.Si poate ca nu sunt inca la inaltimea unor asteptari, dar rabdatoare, ele construiesc si imi modifica zilnic existenta.
Si nu trebuie sa le enumar numele, pentru ca ele cunosc deja lucrul asta, ele stiu ca sunt singurele fiinte care intr-o zi speciala de vara vor imbraca rochii diferite, alese numai de ele si de culori aseamanatoare, modele ce le vor reflecta personaliatatea pentru a fi langa mine.Ele stiu deja asta pentru ca am discutat de atatea ori si nu trebuie sa le amintesc in cuvinte cat insemna si cine sunt in viata mea.Sunt mult prea puternice ca sa aiba nevoie de complimente gratuite.
Ele sunt cele care renunta la un job ideal, poate, ca sa-si urmeze un vis, care creeaza zilnic iluzii, le imbraca in ideile lor,care intr-o lume a barbatilor au invatat sa manuiasca la fel de bine calculatorul si care au spus NU intodeauna comunului si au pornit spre alte cai.
Astfel ca insotita de una dinstre cele 3 gratii despre care vorbesc , ieri am intalnit si alti oameni asemenea, am vazut ca se poate si ca there is more to this than meets the eye.
Pentru ele nu mai e loc de 'pisiceala' doar de actiune si existenta.
Inca putin si cred ca am sanse sa devin feminista...

The Lost Song

2009-03-23T12:19:00.000-07:00

In the dim lights, there she was...trying to find her life.There was nobody and nothing, just the meaninglessness, the down right despair.She did have a plan, she had the chance to construct the empire in her mind...but that is where it ended.
She was again still, looking at the glimpses of someone she had been, for a short while, and than, back again in the whole, back in the dark, like there has never that moment at dawn , when she thought she had escaped.
But she did not, she is back to face this once and ever more, always the chance, always taken back...back into silentio stampa...Why does it really even matter after all, there is nothing to this to explain, nor is it something to him..because he is gone now and dead..the image of him has died.
But there is always something tying her to that image,she just realizes, that all she sees all that remain in her is that hand.The most beautiful dark skinned ,full of veins pulping life into it, soft and warm hands she had ever felt or laid eyes on.Just laying there holding hers, caressing touching, searching for her body...always there, just as powerful as the bondage was, back than, when...
It doen't even matter now because this was all long gone in that empire, and she must resurrect and she must lean forward, and forget all about it, all about that late night touch that was lost in the lyrics of the song...the ever repeating song.
Lost will the image ever be and she...she must wonder the world, but never without a soul, and even though she has lost it all she knows that this meaninglessness will not last forever, will not put its dirty, morbid hand upon her.
She has lost the battle now...but not the war...she still feals deeply, she breaths and she remembers.It is the memories that she must burn to ashes, never to return again, never the name...nor that hand...that brings the agony, the ecstasy, the peace...it all must go away and sink with her.But she will be the only survivor of the ordeal of no meaning.
Had all of it been lost, the empire never again to be found, but yet she will, find a way, another, a path maybe a dim drop of hope, but it will come.
If only she could put all this away, if only she could go and hide inside the city of Gold, and it would protect her and hide her, but she can't now, she must face her own souls death, just to be able to come back...ohhh but she will.
Will she not I ask of you?

The town clown

2009-02-25T06:58:00.000-08:00

Calling lost and found objects, incercand sa gasesc ceva ce am pierdut si ceea ce credeam ca am gasit.
Rezulta ca nu exista nici o certitudine ca iti poti pastra personalitatea intacta si identitatea, sooner or later o sa te intalnesti cu propriile greseli sa iti vor rade in fata.Un rajet anonim, batjocoritor…sunt un clovn si asa platesc pretul pentru spetacolul meu.
Important este sa cunosti cand este ultima ta reprezentatie, cand incetezi sa mai fii un clovn si devii un om solid , principial, sau ceea ce pretinzi in mod normal ca imiti.
Refuz sa fiu atat de random sau absoluta, un clovn, dar nu pentru mult timp…come back, there si only the intent!
Basically furios…bineinteles at myself!

2009-02-17T00:24:00.000-08:00

M-am trezit la fel de anosta cum m-am culcat…aici toate sunt la fel.Si zilele se succed unele peste altele fara sa se intample ceea ce poate nici nu ar trebui sa se intample.
Am ajuns la punctual in care incep sa nu mai cred ca transformari, incep sa-mi pierd esenta …daca a existat vreodata si daca nu am fost doar ceva ce pretindea ca detin.
Nici urma de nebunie…m-am uitam sub scaun sa vad daca este acolo…nu era.M-am intors spre fereastra…apoi spre Andreea…zambea.Priveam inmarmurita in soare difuz al diminetii, fericirea ce radia din ea..nu am mai vazut-o de mult asa, a regasit nebunia, mi-am spus in gand.
Nici nu mai vreau sa vad, sa aud, still alive, but bearly breathing…remembering the day when I was queen and the madness was still there, all embedded in my eyes…
Si astept…come cold…but bring madness.
Pana si vantul si schimbat directia de a bate…batea altfel, sau poate nu stiu eu cum sa respire , nici la asta nu m-am gandit pana acum, probabil ca am avut o lipsa de ganduri.Acuta!
Macar daca s-ar imprastia toate aceste cioburi si crampeie de iluzii, s-ar intampla ceva si ar acoperi gaura…din cer.

A dance in ..Prague

2009-02-16T03:57:00.000-08:00

M-am gandit mai bine, ce am sa fac…si stiu, am sa-ti inspire aerul apetisant si greu.O sa ma plimb pe strazile tale, fara sa ma uit inainte, inapoi, savurand fiecare clipa pe care o petrecem impreuna.
Am sa iti adimir fiecare dram de aroganta afisata si am sa te infrunt asa cum stiu ca meriti, asa cum numai tu poti fi…e ciudat ca niciodata nu te-am simtit mai apoape ca acum…poate pentru ca nu m-am gandit cata nevoie am sa recapitulez cine eram, sa regasesc copilul care fugea innebunit pe strazile tale…
Am cautat atat sa-mi dau seama ce-mi doresc, cand tu erai mereu acolo, asteptand..nepasator, da existent, vibrant.
Mi-ar placea sa stiu ca esti la fel, aceesi frumusete nealterata de secole, aceleasi case, aceeasi maretie diferita de tot ce am vazut pana acum…
Inca iti simt amprenta adanc impregnate in suflet…stiu ca ma astepti…san e intalnim..din nou..abia astept sa te respir!

The Sartorialist would wear purple?

2009-02-08T13:20:00.000-08:00

Nu stiu de ce de cate ori ascult emblema personalitatii mele, de comun acord aleasa alaturi de celelate 3 parti componente ,ma gandesc daca celebrurul Sartorialist ar purta mov ?

Trebuie sa fie ceva in fiecare dintre noi care sa ne faca sa alergam , precum copii posedati de dorinta jocului, pe strazi, sa ne dorim sa retraim macar jumatate dintr-un moment care acum s-a transformat intr-o frantura de amintire, de la o varsta incerta.

Practic asa cum este o eblema pentru tot ceea ce insemna street fashionul new yorkez si mai nou european, la fel si noi putem deveni o emblema pentru ceea ce insemna spirit profund inpregnat.

Spirit care iti lasa parfum de placuta si dulce nebunie, spirit liber care te face sa crezi ca merita sa traiesti, macar o clipa sa poti capta unda profund pozitiva pe care o trasmite...cu totii am putea fii acest spirit, dar aparent algem sa fim o duzina de nasturi.

Nasturi colorati, aruncati intr-un sac, denumit anost Bucuresti, Romania...de ce noi nasturii nu am putea fii spiritul?!

Avem tot necessair-ul...insa nu reusim sa captam momentul, ceea ce nu poarte insemna decat ca , celebrul artist, « captureaza » de doua ori mai repede decat posibilitatea noastra de a ne regrupa si a creea ceva ce l-ar impresiona chiar si pe el.

Daca « am purta cu totii mov ? », asa nu ne-am mai consuma in rautati inutile si nu ne-am mai stradui sa ajungem, nimic mai departe decat un semidoct...am putea sa captam adevarata materie, care se ascunde sub aspectul « sclipicios «, fals si complet lipsit de stil, de astazi.

O emblema nu alege sa fie emblema ci o transforma regulile general acceptate ale succesului social, si acceptand cele mai sus mentionate, ajungem la simpla concluzie ca ceea ce The Sartorialist este pentru New York, am putea cu putin efort a fim si noi pentru Bucuresti.

Dar cum ?Simplu, capatand personalitate, si nu una inventata si bronzata artificial, stilul exista!Personalitate, nebunie, culoare...in fiecare dintre noi...trebuie doar sa-i dam voie sa se exprime creativ, in loc sa se reproduca in serie...

Daca incercam, poate ca vom putea deveni all spirit instead of a cheep copy.

The Root of Love

2008-10-28T02:15:00.000-07:00

I carry your heart with me
I carry it in my heart
I am never without it.
Anywhere I go you go,my dear;
And whatever is done by only me is your doing,my darling
I fear no fate for you are my fate,my sweet
I want no world for beautiful you are my world,my true
And it's you are whatever a moon has always meant
And whatever a sun will always sing is you
Here is the deepest secret nobody knows
Here is the root of the root and the bud of the bud
And the sky of the sky of a tree called life
Which grows higher than the soul can hope or mind can hide
And this is the wonder that's keeping the stars apart
I carry your heart
I carry it in my heart.

Forever not yours

2008-10-24T05:01:00.000-07:00

Oricat ai incerca sa captezi in umbra gandului, sa pastrezi in cochilia sufletului acealsi sentiment, nu reusesti, sau poate tu reusesti dar stii ca esti singurul care o mai face.In momentul in care realizezi ca celalt nu este si nu va putea fi niciodata trully yours, ar trebui sa fii cuprins de toata tristetea din lume...dar ce te faci atunci cand nu esti trist...cand accepti asta si esti dispus sa alergi vesnic pentru a capta macar o particica din respiratia sa?
Am alergat sub nisipul fin , ce se faramita sub picioarele mele grabite, veneam vesela si despeltita spre tine...dar nu am gasit ceea ce speram sa ajung...am fugit din nou , si in goana mea era numai pustiu...numai vise frante si crampeie de zambete, ce-si ascund capetele mici si jucause intre palmele tale calde..
Toate amintirile dor si cele frumoase si cele urate, toate au un efect devastator asupra trupului meu, ma frang si-mi dau putere in acelasi timp...exista doar o singura cale, acceptarea.Acceptarea acestei stari de permanenta voluptate, de dorinta adanca, profund fizica, ce rezoneaza in suflet, in minte si prafuieste tot in cale-i, mistruie, lasand in urma cenusa mocninda gata sa se reaprinda in orice moment.
dansez vesela pe marginea prapastiei, cascata , pregatita sa ma inghita si sa ma tina prizoniera, nu imi pasa pentru ca stiu...cine sunt, cine esti...sunt vesela, stiu tot ce putea stii acum.Uitandu-ma in zare, sub forma norilor, vad trupurile ce se contopesc in dorinta, se trasforma intr-unul singur si vor mai mult, mereu mai mult. E atata voluptate in noi, atata forta ...cred ca nici macar nu intelege asta...sunt sigura, dar asta-i marele lui farmec, toata naturaletea simturilor sale...
Tot ce poate crea si nu poate controla oricat ar incerca sa infraneze, asta este el si forta degajata nu poate fi decat un imens magnet, ce trage sufletul si il desprinde de trup, il urmeaza oriunde ar vrea...
Acum stiu ...forever not mine...but every thine, ever ours!

Incertitudinea unei fetite

2008-10-20T13:22:00.000-07:00

Daca ar trebui sa aleg un cuvant, cred ca ar fi incertitudine.La granita dintre incertitudine si regret , dintre tine si mine, dintre tot ce a fost si ceea ce urmeaza, acolo se intampla cele mai multe aletrari ale formei initiala.Acolo se decide fiecare, daca accepta sa nu regulile jocului numit "viata" si cum stim cu totii ca are o forta nimicitoare, nu ne ramane decat sa speram ca am ales corect.
Problema nu este incetitudinea in sine, ci simplul fapt de a te afla, de a exista, intr-un loc si un timp pentru care nimeni nu ti-a oferit o explicatie sau macar posibilitatea de a alege.Mi-ar trebui o carte care sa imi spuna simplu ca imi doresc o rochita rosie si un tort cu multe lumanari, sau poate o papusa...cine stie?!M-am pierdut de tine, si m-am saturat sa o tin pe fetita asta incerta de mana si sa o duc dupa mine peste tot, nu ma intelege niciodata cand beau, nu-i place fumul de tigara, cred ca de fapt nu-i place decat de prietena complementara...pe care si asa o vede rar atunci cand Emma se hotaraste sa o lase la joaca.
Ea este incerta si ciudata, nu eu, pe ea trebuie sa o conving zi de zi ca am luat cele mai bune decizii pentru amandoua, si nu stiu cum se face ca mereu para sa iasa in pierdere.M-am saturat de fetisoara ei amarata si neintelegatoare si as vrea sa fie ceva ce-i pot oferi pentru ca lucrurile sa se indrepte intre noi...doar ca vedeti...nici ea nu ma lasa in pace!
Si stiu la fel de bine ca ea este cea care imi provoaca aceste stari de puternic discomfort, pentru ca este mica, ciudata, complexata si incerta!
M-am gandit de multe ori sa nu o mai jignesc, dar nu ma pot abtine...am sa incerc sa-i ofer raspunsuri, ca doar asta este rolul meu aici, sa fiu ghid pentru acesta fetita oarba!

pe vasul Sunrise!

2008-10-12T13:21:00.000-07:00

Intr-o lume in care poti fii cine vrei tu cu conditia sa patrezi in esenta, acea aroma care a dat nastere personalitatii tale, in care fiecare isi joaca rulul mai mult sau mai putin bine, ma trezesc impinsa de Fortuna.Sufla un vanticel dinspre sud si-mi da avant, avand sa cred, sa fiu , sa simt, sa merg mai departe.Corabia avanseaza lent, sigur, se mai clatina ocazional, dar cred ca am gasit drumul cel drept.Imi mai tebuie niticaiva principii pentru carma, o gramajoara de noroc si un parfum de sustinere, dar cred ca am sa reusesc, de data asta pot, am sa inalt zmeul sperantei si sper ca nu o sa mai cada.
Desi rolul eroinei, capitanul vasului Sunrise, este putin ingrat, trebuie sa fie ea insasi cu toate loviturile marii, sa-si pastreze drumul , oricat ar incerca vantul din Nord sa sufle si sa-i abata calea, sa o intorca si sa o scufunde cu vas cu tot, este si un rol complex, caci ea are putarea de a decide cum vrea sa carmuiasca.
Ideal ar fi sa poate si sa nu se bazeze pe ajutorul secundului sau al marinarilor aflati la bord, si ei destul de afundati in probleme cotidiene, cum ar fi schizofrenia sau geloziile absurde, dar mereu acolo pe vas gata de sustinere in caz de furtuna.
Partea cea mai interesanta este ca eroina noastra reuseste sa provoace furtuni si singura, sa aduca vantul inspre marea ei, sa se joace in parul ei, precum se juca o data, pe cand singura ei dorinta nu era decat ca el sa o insoteasca si ea sa-i fie ibovnica vesnica.Dar vantul este vant si nu-l poti tine in loc, la fel cum nu-l poti prinde in capsula timpul, si dus a fost catre miazazi, ca apoi sa-si schimbe suflul si sa vrea sa rastoarne vasul Sunrise cu capitan si echipaj cu tot.
Ce schimbator e si vantul asta , as vrea sa aiba mai mult echilibru, as vrea sa stie unde vrea sa bata, sa-mi pregatesc panzele pentru intalnirile viitoare.
Capitanul vasului Sunrise, LadyB e gata, trage aer in piept, privirea sus, binoclul la ochi, se anunta zile bune...

Decaderea eternului feminin

2008-09-26T07:17:00.000-07:00

Sila, asta este cuvantul , care desi josnic a ajuns sa ma domine.Dupa o seara de "petrecere" in stil MISA caci numai acolo se admite cu draga inima copularea in grup, seara pe care mi-am petrecut-o bineinteles ca simplu privitori alaturi de alti privitori la fel de inmarmuriti ca si mine.Incep sa ma intreb daca ne indreptam undeva, daca mai exista vreo sansa pentru cele cateva fiinte inapoiate, din epoca victoriana, ce nu imbratiseaza acesta era a ceea ce se numeste "free love".Acesta este un concept care imi scapa in mod normal : ce este free in a nu avea demnitate?ce este free in a fi o marfa aruncata de bunavoie pe caldaram?
Imi este greu sa spun ca sunt femeie, de ce sa vorbim despre eternul feminin cu gratia sa, cand "el" s-a trasformat intr-o amanta blazata, ce accepta sa -si ridice fustele in cap fara macar sa fie rugata.
Toate aceste transformari negative, determina noi mutatii comportamentale de ambe parti, si incepe sa se ridice intrebarea : " oare cine este vinovat"? Vanatorul sau prada, mult prea usoara?
Practic unele ar numi-o invidie, frustrare si blazare...nu nu este decat reactia fireasca a unei femei ingrozite,Ingrozita ca mutatiile deja s-au produs si nu mai poti cere indurare si greu mai poti obtine respect cand din 5 femei, 3 sunt usoare...nu mai poti cere nimic, poti doar spera ca individuslismul tau pur te va aduce undeva , in fata turmei...
Nu pot sa nu ma intreb pe final: cine va invata dragi femei sa faceti asta?

Tu silecio...

2008-09-24T04:43:00.000-07:00

Como quien tira de una cuerda que se rompera, tirar, tirar, tirar, tirar, tirar... Como sin darse cuenta rozar un poco mas, los ojos aun cerrados para no afrontar que el aire es de cristal, que puede estallar, que aunque parezca extraño, te quiero devorar.
Que el aire es de cristal, que puede estallar, que aunque parezca extraño, te quiero devorar.
En una esquina de su boca se dejó estrellar, como la ola que se entrega a la roca, perdida en el abismo de unas manos sin final, tan grandes que abrazaban todo su planeta.
Ahora no estas aqui, ahora no estoy aqui, pero el silencio es la mas elocuente forma de mentir.
Ahora no estas aqui, ahora no estoy aqui, pero el silencio es la mas elocuente forma de mentir.
En tu silencio habita el mio y en alguna parte de mi cuerpo habitó un trozo de tu olor, en tu silencio habita el mio y en alguna parte de mis ojos habitó un trozo de dolor.
Ahora estas aqui, ahora estoy aqui, abrazame para que piense alguna vez en ti. Ahora estas aqui, ahora estoy aqui, abrazame para que piense alguna vez en ti. En tu silencio habita el mio y en alguna parte de mi cuerpo habitó un trozo de tu olor, en tu silencio habita el mio y en alguna parte de mis ojos habitó un trozo de dolor.
En tu siilencio habita el mio y en alguna parte de mi cuerpo habitó un trozo de tu olor, en tu silencio habita el mio y en alguna parte de mis ojos habitó un trozo de dolor.
Que el aire es de cristal, que puede estallar, que aunque mis labios no hablen, te quiero devorar.

Ganduri vesele de toamna tarzie

2008-09-21T08:56:00.000-07:00

Zilele astea hoinaresc...nu la propriu, desi poate ca si aici asa avea un pic de dreptate pentru ca pe acasa rar ma acicuez, nu pentru ca nu mi-ar placea dar trebuie sa reusesc sa onorez invitatiile cumva.
Hoinaresc simplu la nivel mental si ma gandesc sa adun toate picaturile de ploaie care s-au scurs in ultima vreme, sa le transform din ploaie sarata in ceva vesel, sa dau putina culoare peisajului care a devenit dintr- o data numai goana , asteptare si instabilitate.In mod normal ar fi momentul ca depresia sa-si impregneze amprenta, momentul pentru la La Mome sa iasa din cutiutele de muzica si sa dea sens starilor de ludic, traversare a celor mai ciudate grele momente , insotite de aerul vechi si apasator al trecutului.Dar nu, ceva in tot acest peisaj e vesel, ceva imi spune ca va urma si ca tot ce pare acum pierzanie este doar un inceput de crestere spre fericire si viata.Si pana la urma de ce sa alungam tristea ce se instaleaza in mod natural, cand este parte din noi si din viata, de ce sa incercam sa parem purernici mereu daca ne simtitm vulnerabili.M-am hotarat ca nu am sa mai joc roluri..ma oboseste foarte tare si aplauzele de multe ori intarzie sa apara, multe nici nu- mi sad bine pana la urma si nu fac decat sa ma indeperteze de esenta.
Am incetat sa cred in clisee de tipoul" viata e o scena", ei bine,nu este , nu esti obligat sa joci un rol, nici pe al tau , nici pe al altuia, singura datorie pe care o ai este sa-ti fii fidel tie in primul rand, este prima trasatura ce contureaza personalitatea.Daca toti am incerca sa fim altceva decat suntem, nu am mai fi atat de diferiti, nu am mai exista si nici nu s-ar mai suda acealeasi legaturi.Imi este greu sa inteleg de ce fiecare incerca sa para interesant, diferit si mult superior to the outside world?Care este beneficiul final?Inca ma intreb, dar mai am timp sa gasesc raspunsuri.
Atunci cand ajungi sa te intrebi cine esti si de unde ai pornit nu mai este loc pentru imaginatie, este momentul pentru o interventie rapida si directa pe cord deschis, de cautare si regasire a celui pe care credeai ca-l stapanesti si cunosti.
Am citit candva un articol despre divortul de lucruri si obiceiuri ce nu-ti priiesc si nici nu-ti fac cinste.Cred ca momentan am mai multe procese pe rol si unele se pare sa se soldeaza cu ignoranta si dezlipire totala, daca stam sa ne gandim la soarta catorva carti vechi, a unui ceas de mana anost si total inutil si a catorva alte lucruri ce populau universul verde-ciclamen al camerei mele.
Unele lucruri au ramas si altele se schimba, inca ma intreb si inca nu stiu sigur daca am regasit pe cine cautam, mai este loc si maine...dar hoinarind asa..maine ce o sa se mai intample?

Discutie cu un pitic

2008-09-12T07:56:00.000-07:00

Azi mi-a trecut prin minte sa te intreb ceva...de ce suntem asa cum suntem?

Bineinteles ca ai sa fii morocanos si ai sa raspuzi ceva..de tipul vesnic si incepand cu "IATA!".Sau ai sa -ti largesti categoria de raspunsuri, oricum sunt decisa esti un pitic morocanos, cu manifestari ciudate si evidentiate partial.Asta numai si numai la o prima analiza.Daca ma gandesc mai bine cred ca exagerez putin, dar se incadreza cu toate reactiile pe care le-ai avut si le-ai determinat adversarului ,pana acum.Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca asta determini tututor adversarilor , fie ei feminini sau masculini, pentru ca asta este piticul din viata noastra.ne spune lucruri rar, dar atunci cand vorbeste ar vrea sa-l ascultam si sa ne comportam ca si cand l-am auzit de prima ora...zau ca nu-l inteleg aproape niciodata...
Daca toate raspunsurile sale incep cu iata, printr-o simpla analiza am sa trag concluzia ca formuleaza opinii sau ca a descoperit ceva ce eu nu si de aici o intreaga gama de teorii

Si pana la urma de ce ma obosesc...pitic morocanos si comun!

Falling into...

2008-09-04T12:56:00.001-07:00

Astazi m-am gandit foarte mult la notiunea englezului "falling into that cathegory"...si am stat si m-am intrebat, cum poti sa cazi intr-o anumita categorie? Ce caracteristici trebuie sa ai ca sa devii gaza lenesa sau planta fara personalitate?Cine poate sa defineasca sub ce categorie ne incadram sufletul...sau oare sufletul..does not fall under any cathegory?weirdo!Si ma intorc din nou de unde am plecat si ratacesc vesela si aiurita prin lumea gandurilor, cred ca inca imi caut o categorie, incerc sa ma incadrez si eu pe mine asa cum de mult ori am incadrat eu pe altii...si daca am facut-o sub ce criterii subiective, ne lasam purtati spre acest drum, intunecat caci nu exista nici macar un felinar care sa iti lumineze calea, singura lumina vine din noi insine si din capacitatea de a distinge si a ne forta sa nu judecam...dar daca nu judec nu gandesc?!Dar judec pentru ca toti o facem la un moment dat, si stabilim categorii individuale, mici cutiute cu oameni, in care ii luam ca pe un desen animat, un pitic, ce da din picioare se impotriveste si inevitabil ajunge in cutia mea, sau a ta cu oameni.Cred cu tarie acum ca s-a strecurat o gresala pe undeva, in expresia asta si in mecanismele mintii mele, trebuie intervenit rapid cu radiera!Si ma mai plimb asa o ora doua, gandidu-ma la nemurirea sufletului si la modalitatea in care cadem intr-o anumita categorie...promit sa nu mai incadrez!

Pe strada aceea...

2008-08-01T01:42:00.000-07:00

De zile intregi trec pe strada asta…stiu cand am ajuns aici..dar nu stiu cum sa ies.Si merg si ma uit in jur.Uneori ploua, o ploaie calda, dar trista si sarata, alteori e soare…dar zilele se succed mereu aceleasi.Este strada pe care nu se intampla nimic…strada pe care nimeni nu vede, nu aude, doar trec si merg si ei.Mii de ochi, mii de priviri..toate inteleg…simt ca toti stiu, dar nici unul nu vorbeste.Nici eu nu vorbesc pentru ca si eu ii inteleg..daca am rupe tacearea…poate ca ne-am dispersa in milioane de particule care s-ar inalta spre cer si poate ca am gasi drumul inapoi de unde am venit…dar nu putem nici unul si mergem…

Pe strada asta nimeni nu zambeste, aici nimeni nu mai cunoaste ceea ce cunostea poate , inainte…inainte sa vina aici, este doar trecere si tacere.

Ieri am ajuns la o intersectie...m-am uitat speriata pe indicatorul, suspendat, avida sa ies sa merg pe alta strada...si pe el scria cu litere mari rosii, vesele Strada Sperantei.Pentru o clipa inima mi s-a oprit...am simtit un suflu de undeva din mine si m-am gandit ca asta e momentul, acum voi rupe tacerea...voi pleca de aici.La colt un politist, nici trist, nici vesel, nici om , nici fiara...ma priveste lung.As vrea sa trec...dar ma opreste si ma intreaba sec : « Aveti permis de trecere ? »...

« Pai nu am...l-am uitat...la el... »

“ Reveniti cu permisul atunci…”

Asa cu doar cateva cuvinte ma trimite inapoi sa umblu in lung si-n lat pe strada pe care nimeni nu spune nimic, pe care zilele sunt mereu acealeasi,strada pe care toti trec in lung si-n lat…toti oamenii fara permis de trecere…

A inceput din nou sa ploua …sarat…ma arde…pe obraji..pe fata…si merg…de ce mi-a luat permisul de trecere….De ce?